Poveste de toamna

De când cu magazinul (aka POP MON ART), am scris atât de rar pe blog că nici nu știu cum să mai încep. Dar, probabil, e ca mersul pe bicicletă: odată ce înveți cum se face, vei ști mereu. Prin urmare, am creat atmosfera (lumină slabă în cameră, câteva lumânări cu miros de toamnă de la Candle Factory și binecunoscutul pahar cu vin) și m-am așezat comod cu laptopul în brațe. Mi-e tare, tare dor să scriu mai des, să am timp să fac asta și să fiu îndeajuns de detașată pentru că… nu-mi place să scriu doar ca să fie acolo. Îmi place să scriu din suflet și să ajungă la voi tot ceea ce-mi doresc să transmit.

Astăzi o să vă povestesc o întâmplare petrecută recent, care a fost, într-un fel sau altul, revelatoare pentru mine. Acum câteva săptămâni, am fost invitată de echipa din București de la Storia Books să fiu speaker la unul dintre evenimentele de la Filit (pentru că… deh.. e mai ușor să fii apreciat de cei din alte zone decât de cei de pe plan local – ironic emoji inserted). Am acceptat imediat pentru că, în primul rând, invitația venea din partea unei edituri, iar eu, terminând Facultatea de Litere, mereu voi avea o apetență pentru literatură, și, apoi, pentru că subiectul dezbaterii mi s-a părut unul interesant: online-ul și efectele lui. Prima discuție cu echipa de la Storia Books a avut loc cu câteva săptâmâni înainte și ulterior am mai primit câteva detalii.

Și iată că a venit și ziua evenimentului. Țin minte că era Maria Zavate la mine și totul era extrem de plăcut: evenimente peste evenimente în Iași și vreme de final de vară, deși era octombrie în toată regula. Ne-am pregătit noi și apoi am plecat către librăria Librarium din Iulius Mall. Ajunse acolo mai devreme, am avut suficient timp să mai răsfoim căte o carte și să mai ronțăim ceva înainte să vină restul lumii. Nu a trecut mult și… mi-am dat seama că evenimentul avea să fie unul pentru toate vârstele, dar, în special, pentru adolescenți. Speakerii aveau, și ei, de la 14 la 40+ de ani.

În prima clipă, m-am simțit ciudat pentru că nu mi s-a oferit informația asta, însă imediat mi-am zis că va fi o experiență interesantă pentru că niciodată nu am mai fost pusă în fața unui public format în mare parte din copii.

Un prim aspect pe care l-am realizat atunci a fost că cei mai mici ca mine sunt atât de conectați la tot ce înseamnă online-ul! Pur și simplu, sunt ca un burete care absoarbe tot! Sunt mari consumatori de Youtube, iar multe dintre informațiile pe care le au sunt obținute (și) prin intermediul online-ului. Apoi, termenii de cyber bulling, haters, views, likes and so on sunt ultra-cunoscuți de ei. Totuși, revelația mea a fost în momentul în care mi-am dat seama că, în fața lor, totul a fost ATÂT de autentic. Am fost invitată de multe ori să fiu speaker până acum și, vrând, nevrând, în fața unui public adult, toți încercăm să părem cumva (cred că toți facem asta, de multe ori chiar inconștient), să părem că am făcut X,Y,Z lucruri mărețe, că, stai să vezi, ce succes am eu. Da, toate astea pe lângă partea informativă a discursului. În schimb, în fața copiilor, totul s-a întâmplat diferit. Aici a contat doar partea educativă. Pe ei nu-i interesa cine ești tu, ci felul în care te prezinți în fața lor și dacă poți expune experineța ta într-un mod simplist și real. Autentic, da!

Și toată autenticitatea asta parcă a fost în dezacord cu aparența pe care o crează, în general, online-ul. Cu toate astea, mi-ar plăcea ca lumea aceasta virtuală să fie mai mult așa cum am văzut-o la acel eveniment. Simplă, reală, cu oameni care se prezintă cum sunt ei, de fapt.

Nostalgii de toamnă, știți cum e.^^

Cert este că e bine să avem experiențe care ne scot din zona noastră de confort pentru că tocmai atunci vom avea mult mai multe de învățat. La voi, care a fost ultima experiență care v-a scos din zona voastră de confort?