How do you drink your coffee?

Luni dimineață. Alarma de la telefon. Snooze. Încă 5 minute. Ok, ok, ok, gata, mă trezesc. Cu pași mici și molcomi, mă îndrept spre bucătărie ca să-mi pregătesc o cană de cafea. Asta va fi prima. Pe a doua o voi lua to go pentru căăă…. viață modernă, grabă, agitație, multitasking… cunoașteți scenariul.

Zilele mele încep și continuă cu doze de cofeină, savurate până la ultima picătură. Cafeaua face parte din rutina mea zilnică (și a multora dintre voi, sunt sigură!) și-mi place asta. Este, fără îndoială, un tabiet care nu numai că îmi dă energie, dar, în mod paradoxal, mă și liniștește în același timp. Știu că totul va merge ca pe roate, că voi duce la capăt ceea ce mi-am propus și că ziua este așa cum ar trebui să fie. Dinamică.

De prin secolul XV încoace, de când au apărut primele dovezi ale obișnuinței de a bea cafea, aceasta a devenit un fel de simbol al generației adulte, al working class-ului, dar și al boemilor care-și petrec diminețile liniștiți în pat, cu muzică de jazz pe fundal. Pentru fiecare dintre noi, cafeaua are conotații relativ diferite, însă pentru toți este un impuls spre socializare și un moment de respiro.

Și dacă aveați impresia că pasiunea voastră pentru cafea este muuuult prea mare&serioasă, haideți să vă spun câteva fun facts despre o serie de cafegii ai lumii.

☕ unul dintre cei mai mari fanatici a fost dom’ Balzac. Devotat cafelei, nu altceva! El credea cu tărie că această băutură e un mix perfect de plăcere și durere (oh, sweet pain!) și tocmai despre acest lucru vorbește și în eseul The Pleasures and Pains of Coffee/Les Plaisirs et les Douleurs du Café. Dependența lui s-a manifestat prin cele 50 de cănițe de cafea băute zilnic cu sfințenie, dar și prin obișnuința de a mânca din când în când boabe de cafea fără a le mai măcina și prepara.

☕ o altă ciudățenie o întâlnim la filosoful Kirkegaard, care obișnuia să-și pună în cană un munte de zahăr peste care turna încetișor cafea caldă pentru a se dizolva. Ah, ba mai mult, uneori, prepara 50 de cănițe de cafea în felul acesta, își ruga secretara să aleagă una și apoi îi cerea explicații filosofice cu privire la alegerea ei. Yep. Așa se face filosofie!

☕ Beethoven era și el un ciudățel. El trata cafeaua cu cel mai mare respect și în fiecare dimineață număra exact 60 de boabe de cafea pe care le măcina și prepara. Era un soi de tabieto-terapie.

☕ Dacă Beethoven nu a făcut-o trebuia să o facă Bach! Da, Bach a compus o treabă minunată în 1732 – The Coffee Cantata/Schweigt stille, plaudert nicht. Această cantata ridiculiza protestele publice din Viena împotriva cafelei. Cică pe atunci cafeaua era considerată un viciu periculos. 😀

☕ Benjamin Franklin, trendsetter și el! Atunci când era în Londra (la meeting-uri&other stuff), el obișnuia să-și petreacă zilele prin cafenelele înainte ca acest lucru să devină un clișeu.

☕ despre Louis XV, regele Franței, se spunea că obișnuia să-și cultive cafea în propriile sere din grădina de la Versailles. El, cu mânuța lui, planta, creștea, culegea, măcina și prepara. După atâta muncă și răbdare, cred și eu că se fălea în fața invitaților atunci când îi servea cu propria lui cafea, crescută-n curte. Dacă aș sta la Versailles, la fel aș face!

☕ vreo 40-50 de cănițe de cafea obișnuia să bea și Voltaire, doar că ale lui erau o combinație de cafea cu ciocolată. Deși doctorul l-a tot averizat că nu e ok pentru sănătate o cantitate atât de mare, el l-a ignorat. Ce-i drept, a trăit până la 80 și ceva de ani, deci nu-i bai. Coffee is good.

☕ Canadianca Margaret Atwood era și ea mare iubitoare de cafea. Micul ei dejun era alcătuit doar din cafea, pe care o prepara în diverse feluri.

☕ David Lynch, creatorul serialului Twin Peaks, iubea, la rândul lui, cafeaua, fapt pentru care nu numai că și-a lansat propria linie de cafea organică, dar a și inclus în serial numeroase scene în care apare cafeaua în prim plan.

După ce v-am povestit câte ceva despre toți acești cafegii notorii, trebuie să vă spun că nu trebuie să ne îndreptăm doar spre meleaguri străine pentru a găsi povești despre cafea. Poveștile sunt chiar lângă noi. Și cel mai frumos este atunci când dragostea pentru cafea este împărtășită cu ceilalți. În Iași, de exemplu, unul dintre business-urile locale, pornite în toamna anului 2010, ne-a demonstrat tuturor că o cafea poate însemna un tratament pentru trup și suflet, o experiență ce se petrece atât la nivel individual, cât și la nivel de comunitate, un conglomerat de senzații vizuale, olfactive, auditive. Este vorba, bineînțeles, despre Teo’s Café.

Simpla vorbă „mergem la cafea la Teo”, repetată iar și iar, și pasiunea pentru cafea au stat la baza deciziei de a porni un business în acest domeniu. Acum 6 ani și ceva, atunci când Teo’s Café a apărut pe piața ieșeană, conceptul de to go era abia la început, însă perseverența și viziunea prietenilor cafegii au fost definitorii. La momentul actual, Teo’s Café nu numai că vine în prelungirea vibe-ului ieșean, dar este și un element de nelipsit din viața tuturor studenților întrucât fiecare universitate își are Teo’s Café-ul ei.

Și pentru că fiecare cafegiu vine cu dorințele, stările și metehnele lui, cei de la Teo’s Café au grijă să personalizeze cafeaua în funcție de toate aceste repere. În principiu, blendul Teo’s este constituit din 70% boabe de cafea Arabica și 30% boabe de cafea Robusta și este mereu super fresh și dens, perfect pentru a fi luat la birou , facultate sau plimbare. Restul poveștii este spus de către cafegiul preparator de la Teo’s Café și terminat de cafegiul aflat în grabă și doritor de o doză de bună dispoziție. Și câtă poveste poate fi într-un singur pahar de cafea to-go!