(9) Ina Isbășescu

RO:

Nu cu foarte mult timp în urmă, am primit un mail în care eram invitată în București la o lansare de colecție. Scria cam așa: te invit la evenimentul de lansare INAIS – primul joint venture din România dintre un designer român – Ina Isbășescu – și unul dintre cei mai mari producători autohtoni de textile – Simiz. Prima colecție INAIS reinterpretează denimul într-o notă a feminității și a curajului, așa că te aștept să ne (re)împrietenim cu acest material timeless, versatil și confortabil.  Recunosc că am fost destul de curioasă despre ce va fi vorba, așa că nu am ezitat și am răspuns pozitiv invitației și bine că a fost așa! Evenimentul a fost cu totul deosebit și, fără să știu foarte multe lucruri despre Ina în momentul acela, mi-am dat seama că totul se desfășoară într-un cadru mult mai artistic decât de obicei. Piese vestimentare frumoase, oameni din lumea artei, atmosferă boemă. Nu puteai să nu te simți extrem de bine.

După eveniment, n-am stat foarte mult pe gânduri și am început să fac puțin research despre Ina, unde am aflat că a lucrat ca designer de costum pentru cinema, televiziune și reclame, apoi, timp de 8 ani, ca stilist pentru PRO TV, iar acum, în luna aprilie, tocmai și-a lansat prima colecție proprie de haine. Pentru că îmi doream să aflu și mai mult de atât, am luat-o la întrebări și pe blog. Haideți să vedeți ce a ieșit!

EN:

Not long ago, I received an email in which I was being invited to the launch of a new clothing collection in Bucharest. The mail went like this: I would like to invite you to the INAIS launch event – the first joint venture in Romania between a Romanian designer – Ina Isbăşescu – and one of the biggest autochthonous textile manufacturers – Simiz. The first INAIS collection reinterprets denim in a note of femininity and courage, so I expect you to be (re) acquaint with this timeless, versatile and comfortable material. I admit that I was quite curious about what was all about, so I didn’t hesitate much and I responded positively to the invitation! The event was very special, and without knowing much about Ina at the time, I realized that everything was going on in a more artistic setting than usual. Beautiful clothing, people from the art world, bohemian atmosphere. There was no chance you could feel otherwise than very well.

After the event, I started to do some research about Ina, where I found out she worked as a costume designer for the cinema, television and commercials, then for 8 years as a stylist for PRO TV, and now, in April, she has just launched her first collection of clothes. Because I wanted to find out more than that, I also asked her some questions for the blog. Let’s see what’s all about!

Say Rouge: Cum ați descrie cariera dumneavoastră de stilist și designer, folosindu-vă de numele a 2, 3 filme?

Ina Isbășescu: TRUE GRIT este primul film care îmi vine în minte. Nu este legat neapărat de cariera mea, ci de povestea brandului INAIS by Simiz. INAIS este despre feminitate și curaj, iar filmul acesta spune foarte frumos și diferit povestea plină de curaj a personajului feminin principal. Vârsta mea interioară nu a depășit cu mult vârsta ei reală și sunt sigură că mai sunt și alte femei în aceeași ipostază, așadar nu sunt singură.

Un alt film la care mă gândesc este Grease deoarece multe croieli pe care le considerăm astăzi clasice, dar care erau la modă în anii 60-70, se regăsesc undeva în conceptul INAIS, a cărui primă colecție readuce în discuție tipare din acea perioadă, dar reinterpretate în denim. Un alt motiv pentru care am ales acest film este pentru că îmi readuce aminte de un moment extrem de important din cariera mea de designer de costum și anume serialul Cu un pas înainte, produs și difuzat de trustul PRO, care spunea povestea unei generații de tineri care, prin muzică și dans, au găsit curajul de a înfrunta lumea.

Însă filmul care ar descrie cel mai bine povestea mea și povestea INAIS este La Grande Bellezza – pentru că lucrurile frumoase sunt pur și simplu frumoase și nu trebuie mereu explicate. Așa s-a născut și INAIS, din bucuria de a face lucruri frumoase.

S.R.: Știu că ați studiat arhitectura. Cum s-a petrecut această schimbare de traseu către modă?

I.I.: A fost un proces natural, mai ales că arhitectura este o școală de design. Ce-i drept, sunt școli care predau arhitectura din perspectivă tehnică, cum e Politehnica din Milano, dar și școli care predau arhitectura integrând-o cu designul, cu o abordare generalistă, cum este Parsons.

Eu am studiat în România, la Mincu, și am știut de la început că nu vreau să construiesc mari ansambluri de clădiri. Mincu este o școlă care îți oferă câte puțin din fiecare sub-domeniu și pe parcurs ai ocazia să alegi un drum pe care să-l aprofundezi. Când am terminat facultatea practicam deja scenografie și eram ferm convinsă că asta voi face, dar s-a întâmplat să mi se ofere să lucrez și să descopăr lumea designului de costum și am constatat că mi se potrivește mănușă, așadar am continuat pe acest drum. De aici la modă pasul este foarte mic, iar granița destul de difuză.

S.R.: Ați avut dintotdeauna această pasiune pentru fashion și artă, în general, sau cum ați dezvoltat-o?

I.I.: De mică am desenat și pictat destul de mult, am făcut chiar și școala de artă, iar dragostea pentru fashion și modă s-a dezvoltat pe acest filon. Mama este pasionată de haine, are un rafinament al ei armonios. I-au plăcut mereu revistele de modă și, deși se găseau foarte greu în România, le colecționa din pasiune, dar și ca sursă de inspirație. Așa cum unii copii cresc cu tot felul de cărți ilustrate, eu am crescut cu aceste reviste și cu albume de artă. Cum pe vremea copilăriei mele nu existau atât de multe surse de inspirație, mai ales vizuale, știam pe dinafară toate imaginile din revistele și albumele de acasă. Sunt ferm convinsă că aceste imagini din universul copilăriei mele au contat mult raportat la ceea ce se sunt astăzi. Deci se poate spune că am avut aceste pasiuni dintotdeauna.

Say Rouge: How would you describe your stylist and designer career by using the name of 2, 3 movies?

Ina Isbășescu: TRUE GRIT is the first movie that comes to my mind. It is not necessarily linked to my career but to the story of INAIS by Simiz brand. INAIS is about femininity and courage, and this film tells in the most beautiful and different way the story full of courage of the main female character. My inner age has not far exceeded her real age and I’m sure there are other women in the same situation, so I’m not alone.

Another movie I’m thinking about is Grease because many cuts that we pervceive as being classical today but that were fashionable in the 60s and 70s, are somehow part of the concept of INAIS, whose first collection brings back patterns from that time, but that are reinterpreted in denim. Another reason I chose this movie is because it reminds me of an extremely important moment in my career as a costume designer, namely the TV series Cu un pas înainte, produced and broadcast by the PRO Trust, telling the story of a generation of young people who, through music and dance, found the courage to face the world.

But the film that best describes my story and the story of INAIS is La Grande Bellezza – because beautiful things are simply beautiful and they don’t always have to be explained. This is how INAIS was born, for the joy of doing beautiful things.

S.R.: I know you’ve studied architecture. How did this change towards fashion occur?

I.I.: It was a natural process, especially since architecture is a design school. I know, there are schools that teach architecture from a technical perspective, like Politehnica in Milan, but there are also schools that teach architecture integrating it with design, with a generalist approach like Parsons.
I studied in Romania at Mincu, and I knew from the beginning that I don’t want to build large buildings. Mincu is a school that offers you a little of each sub-domain, and along the process you have the opportunity to choose a way to deepen it. When I graduated from the faculty, I was already practicing scenography and I was firmly convinced that this is what I want to do, but I had the opportunity to work and discover the world of costume design and I found that it fitted me like a glove, so I continued on this road. From there to the fashion world  is a very small step and the border is quite diffused.

S.R.: Have you always had this passion for fashion and art in general, or how did you develop it?

I.I.: Since I had drawn and painted quite a lot, I even graduated from art school, and the love for fashion has developed on this branch. My mother is passionate about clothes, she has a harmonious refinement. She always liked fashion magazines and, although they were very hard to find in Romania, she collected them from passion, but also as a source of inspiration. As some children grow up with all kinds of illustrated books, I grew up with these magazines and art albums. As in my childhood there weren’t so many sources of inspiration, especially visual, I knew by heart all the images from the magazines and albums that I had home. I am firmly convinced that these images in the universe of my childhood mattered much in relation to what I am today. So it can be said that I always had these passions.

S.R.: Care au fost cele mai mari provocări din perioada în care ați lucrat ca stilist pentru Pro TV?

I.I.: Însăși ideea de a lucra ca stilist la ProTv a fost o provocare pentru mine. Iar ProTv-ul este în sine o provocare și cred că a determinat niște standarde de curaj și de calitate de care puțini sunt cu adevărat conștienți sau pe care puțini au curajul să le recunoască. “Gândește liber” înseamnă provocarea de a-ți depăși în permanență limitele. A fost un exercițiu bun pentru mine și am înțeles că nu poți determina transformări, în tine sau în cei din jurul tău, decât atunci când ieși din zona de comfort.

Dacă stau să mă gândesc au fost multe provocări. Provocarea de a înțelege pe propria piele că ceea ce creezi se măsoară și în termeni comerciali, si nu este nimic rău sau greșit în asta, ci chiar trebuie să găsești calea să cuantifici în mod palpabil ceea ce vizualizezi, desenezi si produci. Provocarea de a face să funcționeze un obiect vestimentar, produs foarte repede, în condiții pe care nici nu ți le-ai fi imaginat. Și mai ales provocarea de a lucra cu vedete, de a face față unui live, de a satisface viziuni, care îți sunt mai mult sau mai puțin proprii, dar pe care trebuie să găsești căi să le integrezi și să devină și ale tale.

S.R.: Sunt extrem de mulți tineri care viseară la o carieră de stilist. Care ar fi cele trei vorbe de duh pe care le-ați spune acestora?

I.I.: O vorbă de duh la care țin mult este “meseria brățară de aur”.

Le-aș spune că nu este suficient să ai deschidere pentru o carieră de stilist, ci ai nevoie și de studii care să te susțină. Astăzi sunt din ce în ce mai multe locuri în lume unde se poate studia styling, ca ramură a designului vestimentar. Evident, asta nu înseamnă că nu se poate foarte bine și altfel. Tocmai de aceea voi veni în completare cu o a doua vorbă de duh – “excepția care întărește regula“.

Iar a treia vorbă de duh este „haina îl face pe om“. Cred mult în asta! Chiar dacă este un proverb care poate fi demontat din toate punctele de vedere și negat sub toate formele. Cred în ea pentru că eu mi l-am tradus în  “Haina îl face pe om să fie el însuși”, și ca să poți ajuta oamenii să descopere asta, adica exact ce ar trebui să facă un stilist, nu este la îndemână oricui. Pentru mine, stilist nu înseamnă să te exprimi tu prin haine, ci să-l lași pe cel care le poartă să se exprime, să se descopere. Adică, “să te pui și în pielea celuilalt”, ceea ce, de multe ori, poate fi în totală neconcordanță cu ceea ce crezi și vezi tu.

S.R.: Cum arată to do list-ul dumneavoastră pe ziua de mâine?

I.I.: TO DO LISTUL meu este infinit:). Nu conține numai ziua de mâine. Proverbul “nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, ca să continui în spiritul întrebării anterioare, a devenit una dintre amenințările sub care încerc să trăiesc cotidian, rezonabil. Habar nu am dacă îmi iese.

Încerc să rezolv lucrurile în ordinea lor firească, dar rămân veșnic surprinsă cum această ordine are energia ei cosmică și se schimbă zilnic în funcție de coordonate pe care nu le pot determina sau controla. Așa că am învățat să mă uit la partea pozitivă a lucrurilor; asta s-ar traduce prin faptul că mă las plăcut surprinsă de fiecare eveniment care îmi scurtcircuitează TO DO LIST-ul din ziua respectivă, așa cum a fost și acest interviu, la care răspund cu mare plăcere:).

Dar, ca să răspund, mâine fac o ședință foto cu Ada cea Galeșă care, minunată cum este, ne poartă hainele în felul ei foarte personal, iar între timp desenez, desenez, desenez și coordonez, coordonez, coordonez. Cam așa.

S.R.: What were the biggest challenges when you were working as a stylist for Pro TV?

I.I.: The very idea of ​​working as a stylist at ProTv was a challenge for me. And ProTv is in itself a challenge, and I think it has led to some courage and quality standards that few are truly aware of or which few have the courage to recognize. “Free Thinking” means the challenge of overcoming your limits. It was a good exercise for me, and I understand that you cannot make transformations in yourself or in those around you except when you get out of your comfort zone.
If I have to think, there have been many challenges. The challenge of understanding on your own skin that what you create is also measured in commercial terms, and there is nothing wrong about it, but you really have to find the way to quantify what you visualize, draw and produce. The challenge of making a garment work very quickly, under conditions that you would never have imagined. And especially the challenge to work with stars, to cope with a live stream, to satisfy perspectives that are more or less your own, but you have to find ways to integrate them and become your own.

S.R.: There are a lot of young people who dreaming about a stylist career. What would be the three words of spirit that you would say to them?

I.I.: A word of spirit which I hold a lot to is the “every job is like a golden bracelet”.
I would say that it is not enough to the opportunity of a stylist career but you also need studies to support what you do. Today there are more and more places in the world where one can study styling as a branch of fashion design. Obviously, that doesn’t mean that one cannot succed without them. That is why I will come up with a second word of spirit – “the exception that strengthens the rule.”

And the third word of the spirit is “the garment makes the man.” I believe in it, even if it is a proverb that can be dismantled from all points of view and denied in all its forms. I believe in it because I translated it for myself into “Clothes make man to be himself”, and to help people discover this, which is exactly what what a stylist should do, it’s not for everyone. For me, to be a stylist doesn’t mean to express yourself by the clothes you suggest to the client but to let the one who wears them to express themselves, to discover themselves, that is, to “put yourself in the skin of the other”, which often can be totally inconsistent with what you believe and you see.

S.R.: How does your tomorrow TO DO list look like?

I.I.: My TO DO list is infinite :). It doesn’t just contain tomorrow. To continue in the spirit of the previous question, the proverb “don’t do tomorrow what you can do today”  has become one of the threats that I try to live everyday, reasonable. I have no idea if I succeed in doing so.

I try to solve things in their natural order but I am forever surprised how this order has its cosmic energy and changes daily in terms of coordinates that I cannot determine or control. So I learned to look at the positive side of things; That would translate into the fact that I am pleasantly surprised by every event that is reviving my everyday TO DO list, as this interview was, to which I respond with great pleasure :).

But to answer, tomorrow I will have a photo shooting with Ada Galeşa, who, wonderful as she is, will be wearing our clothes in her very personal way, and meanwhile I will draw, draw, draw and coordinate, coordinate, coordinate. That’s what I’ll do.

S.R.: Care sunt micile plăceri vinovate de weekend?

I.I.: Nu am plăceri vinovate. Nu mă consider vinovată pentru nicio plăcere:). Uneori, rar ce-i drept, mă consider vinovată pentru faptul că sunt norocoasă să fac tot ceea ce fac din enormă plăcere. Știu că este lucru rar și sper să reușesc să fac asta la orice vârstă. De când mă știu am muncit cu și din plăcere, deci, în cazul meu, munca în sine poate fi considerată o plăcere vinovată.

Uneori în weekend, când îmi iese, reușesc să vizionez filme în sala de cinema de dimineață până seara. În rest, dacă nu muncesc, sunt cu ai mei sau cu prietenii, una dintre cele mai mari plăceri. 🙂

S.R.: Care a fost costumul/costumele pentru care ați lucrat cu cele mai mari emoții?

I.I.: Am primit la un moment dat propunerea de a crea costumele pentru un film co-produs de Hollywood cu MediaProStudios. “Tribes of October” se numea; există ca proiect și pe IMDB. Nu s-a concretizat, dar am lucrat pentru el în calitate de designer de costum. Am avut niște emoții uriașe, din momentul în care am început să desenez, până am finalizat prezentarea schițelor. Deși nu s-a concretizat și nici nu a fost atât de greu în sine, eu am perceput-o ca fiind cea mai dificilă probă de costume din cariera mea. Cred că emoția de atunci mi-o voi aminti mereu la adevărata ei intensitate; cu greu o va șterge trecerea timpului. Le voi fi mereu recunoscătoare tuturor celor care au făcut parte din emoția mea de atunci.

 S.R.: Aveți o piesă preferată din noua colecție INAIS?

I.I.: Da. Se numește ALREADYWET, e piesa mea preferată de când am desenat-o. Port acest dresscoat non-stop de 3 săptămâni de când am lansat INAIS by Simiz. Este perfect, fiind un trench din bumbac vopsit manual imperfect, cu nuanțe în degrade. Un camuflaj răcoritor.

S.R.: Acum, pe final de interviu, recomandați cititorilor Say Rouge o piesă de teatru de savurat într-o după-amiază liberă, un film de văzut cu cea mai bună prietenă și o carte de citit în liniște.

I.I.: Piesa de teatru pe care v-o recomand este Anonimul Venețian de la Teatru Național București. Un film de văzut cu cea mai buna prietenă ar fi Jackie și o carte de citit în liniște ar fi Ines a sufletului meu de Isabel Allende.

S.R.: What are the little guilty pleasures of the weekend?

I.I.: I have no guilty pleasures. I don’t consider myself guilty of any pleasure :). Sometimes, rarely, I find myself guilty of being lucky to do everything that makes me very happy. I know it’s rare and I hope I can do this at any age. Since I know I worked with and for pleasure, so in my case, the work itself can be considered a guilty pleasure.
Sometimes during the weekend when I get out, I manage to watch movies in the cinema from morning till night. Otherwise, if I do not work, I am with my family or friends, one of the greatest pleasures. 🙂

S.R.: What was the costume / costumes for which you worked with the greatest emotions?

I.I.: At one point I received the proposal to create the costumes for a Hollywood co-produced film with MediaProStudios. “Tribes of October” was called; it is present on IMDB as a project. It didn’t materialize, but I worked for it as a costume designer. I had some huge emotions from the moment I started drawing until I finished my sketches. Although it did not materialize and it wasn’t so difficult in itself after all, still I perceived it as the most difficult costume task in my career. I think I will always remember the intensity of the emotions I felt then; the passage of time will hardly erase it. I will always be grateful to all those who have been part of my emotion at that time.

S.R.: Do you have a favorite piece of the new INAIS collection?

I.I.: Yes. It’s called ALREADYWET, it has been my favorite piece since I drew it. I’ve been wearing this dresscoat for 3 weeks since I launched INAIS by Simiz. It’s perfect, being an imperfect hand-painted cotton trench in gradient shades. A refreshing camouflage.

S.R.: Now, at the end of the interview, recommend to the Say Rouge readers a play to read on a free afternoon, a movie to see with their best friend and a book to read in perfect silence.

I.I.: The play that I recommend is the Venetian Anonymous at the National Theater in Bucharest, a movie to see with my best friend would be Jackie and a book to read in silence would be Ines of my Soul by Isabel Allende.

RO:

Puteți urmări activitatea Inei Isbășescu pe Facebook (aici) și Instagram (aici).

EN:

You can follow Ina Isbășescu’s activity on Facebook (here) and Instagram (here).