RO:
E greu de crezut că în ziua de azi mai sunt scriitori care să fie foarte buni & foarte cool în același timp. Dan Coman este unul dintre cele mai bune exemple în acest sens. Debutează în 2003 cu volumul Anul cârtiței galbene și, spre bucuria noastră, nu s-a mai oprit din scris. Organizează poate cel mai fain festival de poezie din țară ”Poezia e la Bistrița”, unde în fiecare an reunește nume importante ale literaturii contemporane. A scris despre cum e să fii tată, despre căsnicie și acum urmează un volum de povești pentru copii. Este un mare consumator de cafea și veți vedea în rândurile ce urmează cât de importantă este această licoare în viața unui autor. Dar nu vă mai stric eu distracția și vă las pe mâna irezistibilului Dan Coman.
EN:
It is hard to believe that in today’s world there are still cool & talented writers in the same time. Dan Coman is one of the best examples to fit this role. He made his debut in 2003 with The year of the yellow mole and he never stopped writing ever since. He organizes in Bistrița one of the coolest poetry festivals in Romania ”Poetry is in Bistrița” where every year the most important names of our contemporary literature are gathered around. He wrote about how it is to be a father, about marriage and now he is preparing a children’s book. He is a coffee enthusiast and you will see how important this beverage is for a writer. I am not gonna spoil the fun, and I will let the irresistible Dan Coman speak for himself.
Say Rouge: Cum îți imaginezi că arată un om care nu a citit niciodată o carte?
Dan Coman: Am cunoscut oameni care n-au citit niciodată o carte și care sunt absolut admirabili, după cum am cunoscut destui indivizi foarte citiți care sunt insuportabili. Nu cred că (doar) cartea îl face pe om. Însă știu sigur că nu m-ar interesa o femeie care să nu (mă) citească.
S.R.: Ai scris 6 cărți de poezie & proză; ai scris despre cum este să fii tată și soț. După toate astea, ai putea da o definiție a iubirii?
D.C.: Iubirea e cînd face ea dimineața cafeaua și nu trebuie să conversezi pînă după a treia țigară. Cînd durerea de dinți care te-a înebunit zile la rînd dispare brusc. Cînd ai o poftă nebună de somn. Cînd joci fotbal în sufragerie și băiatul cel mic îți spune că semeni la dribling cu Zidane. Cînd mănînci ciocolată la miezul nopții. Cînd îți scriu admiratoarele și poți face față mesajelor, liniștit și împăcat. Cînd fiică-ta îți spune să n-o mai ții de mînă în drum spre școală c-o faci de rușine. Cînd erotismul se întinde pe suprafețe din ce în ce mai extinse, ca s-o parafrazez pe A. Marinescu.
S.R.: Te știu ca un mare fan al cafelei făcute cu dichis. Cam câtă cafea ar încăpea într-o carte de-a ta?
D.C.: Într-o carte încape extrem de multă cafea (două-trei espresso pe pagină, fără lapte și fără zahăr – dacă personajele mai și fumează, încap încă două, fără nici o problemă). Dar nu sunt neapărat un fan al cafelei făcută cu dichis. Am început cu ness, frecat bine-bine și lungit cu Coca Cola, apoi am virat spre cafeaua făcută la ibric, am trecut prin perioada filtru, am revenit la ibric – cu mici perioade de cafetieră – acum am ajuns în sfîrșit la expresor, sunt mulțumit. Însă ceea ce mă încîntă pe mine în toată povestea asta, mai mult decît băutul cafelei în sine, e ideea, gîndul la cafea, promisiunea dimineții, aburii aromați, gestul de a te așeza de-a dreapta ceștii, pe lumină. De aceea sunt un matinal. Oricît aș fi de obosit, dimineața mă trezesc foarte devreme pentru cafea. E exact ca în dragoste – de cele mai multe ori, ceea ce se întîmplă în minte e mult mai intens decît ceea ce se întîmplă în realitate.
Say Rouge: How do you think someone who never read a book looks like?
Dan Coman: I’ve met admirable people that never read a book in their whole life as I’ve met tons of cultivated people that are absolutely unbearable. I don’t think that (just) the book makes the man. And I know for sure that I wouldn’t be interested in a woman who is not interested in (my) books.
S.R.: You have written six books of poetry & prose; you got into your experience of being a father and a husband. After all these, could you give a brief definition of love?
D.C.: Love is when she is making coffee in the morning and you don’t have to talk till the third cigarette. When the toothache that drove you crazy for days disappears instantly. When you’re craving for sleep. When you play football in the living room with your young boy and he thinks you juggle like Zidane. When you eat chocolate at midnight. When the groupies write to you and you can handle their messages calmly and peacefully. When you are taking your daughter to school and she tells you not to hold her hand because she feels embarrassed. When eroticism spans in extensive areas, as A. Marinescu would say.
S.R.: I know you as a big fan of exquisite coffee. How much coffee could fit in one of your books?
D.C.: In a book fits a lot of coffee (two or three espressos per page, without milk or sugar; if the characters happen to smoke, there would be at least two extra). But I’m not necessarily a fan of coffee made with trimmings. I started with nescafe, very well shaken and mixed with Coke, then I steered to pot made coffee – with very short periods of coffee maker one – now I’ve finally stopped at the espresso machine and I’m happy. But what I love the most in this story, more than drinking the coffee, is the idea of coffee, the goal of every morning, the aromatic steam, the fact that I can stay in the right side of the cup every morning in plain light. That’s why I am a morning person. It doesn’t matter how tired I am, in the morning I wake up very early for coffee. It’s just like love – most of the times, what happens in your mind is way more intense than what is in reality.
S.R.: Care e modelul feminin care ți-a marcat scriitura?
D.C.: Ghinga. Teodora. Nina. Ninia. Tlinda. Fiecare carte pe care am scris-o are în centru o femeie, aceeași. Ea există în realitate în măsura în care apare în literatură – și invers. N-aș supraviețui în absența ei. N-ar exista fără mine.
S.R.: Cu excepția proiectelor lui Ion Barbu, crezi că poezia are vreo legătură de orice fel cu moda?
D.C.: Acum cîțiva ani (mulți, în clipa asta îmi dau seama…) aveam de gînd, împreună cu poeții din generația mea, să facem pictoriale pentru revistele glossy – ar fi ieșit ceva super fain. Închipuie-ți: Dună și Komartin în boxeri, întinși pe canapele vintage, citind poeme sau prefăcîndu-se că lucrează. Sau Țupa, Manasia și Sociu la cafenelele din aeroporturi, în costume superslim, în carouri sau structuri brăduț, răsfoind România literară și Lettre International…
Pe de altă parte, cred că e o idee foarte bună ca moda și literatura să fie ușor-ușor apropiate una de cealaltă. Uite, anul ăsta, la festivalul de poezie de la Bistrița, va fi lansată o linie vestimentară, PoeticSkin, care are la bază poezia celor invitați de-a lungul celor 7 ediții de pînă acum. E ideea, conceptul Karinei Ciurus Wetcher – sunt convins că va ieși ceva formidabil, de durată și de succes.
S.R.: Spuneai în revista „Unica” acum ceva ani: ”Sunt un bărbat frumos. Am casa mea, maşina mea, admiratoarele mele. Şi, pe deasupra, sunt poet. Trei cărţi publicate pentru care am primit premii, bani şi glorie… ”. S-a schimbat ceva de atunci sau tot irezistibil ai rămas?
D.C.: Autoironia n-a făcut rău niciodată, nimănui. Sunt la fel de singur și la fel de neîncrezător. Trecerea timpului nu poate schimba asta.
S.R.: Is there a female muse that influenced your writing?
D.C.: Ghinga. Teodora. Nina. Ninia. Tlinda. Every book I wrote is centred around a woman, always the same one. She exists in reality to the extent that occurs in literature – and vice versa. I could not survive without her. She would not exist without me.
S.R.: Except for Ion Barbu’s projects, do you believe that poetry has any connection with fashion?
D.C.: Some years ago (quite a few if I think about it…) I planned with some poets from my generation to do photo shoots for glossy magazines – it would have been amazing. Just think about it: Teodor Dună and Claudiu Komartin in boxers, lying on vintage couches, reading poems or pretending to work. Or Răzvan Țupa, Dan Sociu and Ștefan Manasia at the airport cafes in super-slim suits, plaid or with funky prints, browsing „Romîânia Literară” or „Lettre Interantional”.
On the other hand, I think it’s a good idea for fashion and literature to be close to each other. This year at “Poetry is in Bistrița” festival it will be presented a fashion line called PoeticSkin which is based on the poetry of our guests from the past seven editions. It’s mainly the idea & the concept of Karina Ciurus Wetcher – and I am sure it will be something amazing and successful.
S.R.: A few years ago, you were saying in „Unica” magazine the followings : “”I am a nice man. I have my house, my car, my admirers. And most of all, I am a poet. Three published books from which I have received awards, money and fame…”. Something changed, or you’ve remained irresistible?
D.C.: Self-irony never hurt anyone. I’m as lonely and as confident as I was back then. Time cannot change that.
S.R.: În Big Black Book-ul de iarnă 2013 al revistei „Esquire” te găseam printre cei „antologați” cu un text de 89 de cuvinte. Crezi că expunerea în reviste glossy ți-a adus mai mulți cititori sau mai diverși?
D.C.: Nu cred că e vorba de vreo expunere în astfel de reviste. S-a întîmplat o singură dată, fără nici un efect. Sunt cîțiva autori (puțini, din păcate) care apar constant în astfel de reviste – în cazul lor, da, au cîștigat și alt tip de cititori, ceea ce e de bine. N-aș refuza astfel de oferte, e o zonă interesantă – și oricum, cred că e mult mai mișto să apari în Esquire, de exemplu, decît în Luceafărul sau Rom. lit.
S.R.: Ce pregătești nou & bun în viitorul apropiat?
D.C.: O carte pentru copii. Mi-am dorit întotdeauna să pot scrie așa ceva – am mai avut încercări, toate eșuate complet. Cred că e foarte, foarte dificil să scrii pe linia asta. De data asta sper să duc pînă la capăt povestea.
S.R.: Volumul tău de versuri Dicționarul Mara (ghidul tatălui 0-3ani) este o carte esențială despre paternitate. Hai să facem un exercițiu de imaginație: să zicem să s-ar publica sub forma unei cărți instructiv-educative pentru părinții corporatiși și ai ajunge un fel de Dr. Seuss. Ce-ai face atunci?
D.C.: Conferințe, apariții la tv, nenumărate colaborări ca speaker motivațional. Tren, avion, taxi. Cîteva aventuri de-o noapte, schimbare radicală de stil vestimentar. Nostalgia vremurilor cînd predam educație antreprenorială la un mic liceu din nord, vagi păreri de rău legate de literatură. Renunțarea la fumat. Zîmbete largi, succes și depresie.
S.R.: In Esquire’s 2013 winter Big Black Book you’ve published a 89 words story. Do you think that the exposure in glossy magazines brought you more readers, or at least more diverse readers?
D.C.: I don’t think it’s about exposure in such magazines. It happened once and with no effect. There are some authors (few, to be honest), that are constantly appearing in such magazines, and in their cases yes, they’ve earned different readers which is good. I would not refuse such an offer, it is an interesting area – and I think it’s more fun to appear in Esquire than, for example, in România Literară or Luceafarul.
S.R.: What new things are you preparing in the near future?
D.C.: A children’s book. I’ve always wanted to write something like that – there were some attempts but all of them failed. I think it is very difficult to write something like that. This time I hope to finish the story.
S.R.: Your poetry book Mara dictionary (fathers guide 0-3 years) is an essential book about fatherhood. Let’s imagine this – your book is published in the form of an instruction manual for corporate parents and you would become someone like Dr. Seuss. What would you do then?
D.C.: Conferences, TV appearances, countless motivational speaker appearances. Train, plane, taxi. Some one night stands, radical change of my clothing style. Nostalgia for the times when I was teaching entrepreneurship at a small school in the north of the country, vague literature related remorse. Quit smoking. Broad smiles, success and depression.
S.R.: Acum, la final, te rugăm să ne lași un text inedit pentru cititorii Say Rouge care nu sunt familiari cu scrisul tău.
D.C.: frumusețea
pe de o parte, rămâne frumusețea. o fotografie
cu tine la mare
luminând noapte de noapte
fața unui bărbat obosit,
aplecat peste ecran,
îndepărtând în răstimpuri musculița de casă
atrasă și ea de soarele puternic al litoralului
românesc.
frumusețea rămâne. o fotografie de vară salvată-n
calculator.
nimic real, o femeie
de mărimea unei lăcuste îndepărtându se pe nisip.
și o lumină roșcată
ieșind doar pe jumătate din monitor
înconjurând fruntea ridată
făcând o să pară un ghiveci înflorit.
pe de altă parte, viața. soare blând de primăvară
încălzind orășelul din nord. moralitatea,
grija față de cei dragi, cursurile de logică la
cel mai tare liceu.
firi sentimentale, dragoste,
respect și obișnuință. și o pasăre înaltă,
un fel de flamingo tăcut
planând îndelung deasupra celui ce
se întoarce acasă
ca deasupra unui loc părăsit.
S.R.: In the end, we would like to ask you on the behalf of our readers that are not familiar with your poetry to give us a sample of your work.
D.C.: beauty
on the one hand, beauty remains. a photo
with you at the seaside
illuminating night after night
the face of a tired man,
bent over the screen
chasing from time to time the house fly
attracted by the shining sun of the
Romanian seaside.
beauty remains. a summer photo saved
in the computer.
nothing real, a woman
the size of a grasshopper walking away on the sand.
and a redish light
going half way out of the monitor
surrounding the wrinkled forehead
making it look like a blooming flower pot.
on the other hand, life. gentle spring sun
heating the northern town. morality,
caring for the loved ones, logical classes
at the coolest high school.
sentimental natures, love,
respect and habitude. and a high bird,
like a silent flamingo
hovering above the one who returns home
as above of an abandoned place.
Photo Source : Dan Coman’s Facebook Page
